Hidrografia Europei
Particularitatile retelei de rauri se definesc in raport cu : lungimea, suprafata bazinului hidrografic, debitele si nivelurile specifice, bazinele oceanice si marine in care se varsa si regimul de scurgere. Volga este cel mai lung fluviu al Europei, de peste 3500 km, iar, din acest punct de vedere, este urmata de 3 fluvii cu lungimi intre 2000 si 3000 km: Dunărea, Ural si Nipru.Intre 1000 si 2000 km, au raurile Don, Peciora, Nistru, Rin si Elba.Volga se impune ca cel mai intins bazin hidrografic in spatiul european. Cele mai importante fluvii se varsa in Oceanul Atlantic, in Marea Baltica, Oceanul Arctic, Marea Nordului, Marea Mediterana, Marea Neagra, dar si in bazinul endoreic al Marii Caspice (Ural si Volga). Regimul de scurgere al raurilor variaza in cursul anului in functie de clima si relief.In spatiul european exista rauri cu regim complex si rauri cu regim simplu de scurgere. Raurile cu regim complex strabat regiuni variate din punct de vedere morfologic si climatic, reprezentand importante artere de navigatie si de energie.Cele mai importante sunt Dunarea, Rinul si Ron. Raurile cu regim siplu se diferenteaza in functie de variatia debitului:
tipul nordic: rauri bogate in apa pe tot cursul anului-Pecioara, Dvina de Nord, Neva
tipul atlantic: Loara ,Sena, Tamisa, Meusse; se caracterizeaza printr-un regim relativ uniform , dar cu debit crescut iarna, ca Saone.
tipul mediteraneean: rauri scurte, alimentate mai ales iarna, comparativ cu vara,cand pot sa sece, ca Tibru, Segura, Alfios, Salso
tipul central-european: rauri lungi, cu debit mare primavara in urma topirii zapezilor si a ploilor de primavara, ca Vistula, Elba si Odra
tipul est-european: specific raurilor din campii intinse, cu debit oscilant, foarte mic vara, datorita climatului continental excesiv, ca si iarna, datorita inghetului, cum ar fi Volga, Don si Nipru.
In Europa sunt distribuite numeroase lacuri, variata ca mod de formare, intindere si volum.Cele mai multe si mai mari se afla in regiunile afectate de glaciatiune cuaternara din nordul Europei. In Peninsula Scandinava si in nordul Campiei Ruse exista cateva sute de mii de lacuri glaciare, ca Ladoga(18 400 km²) si Onega (9610 km²) in Rusia, ca Varern, Vattern, Malaren in Suedia, Saimma in Finlanda. Lacurile glaciare sunt numeroase si in munti inalti, insa, chiar daca au o suprafata mai mica decat cele de calota-mai mar fiind Geneva, Constanza, Bodensee (peste 600 km²), sunt mai adanci, precum cele din nordul Italiei-Como, Garda si Maggiore. Suprafete apreciate au si lacurile de origine tectonica, precum lacul Balaton, Ohrid sau Prespa.Cel mai mare lac de pe glob se situeaza intre Europa si Asia: Marea Caspică (371.000 km²) si un nivel sub cel al Oceanului Planetar-28 metri.Din cauza evaporatiei puternice, suprafata sa se reduce treptat, din 1930 paan in prezent micsorandu-se cu 40.000 km²,iar in unele locuri linia tarmului inaintand spre interior cu 16 km. Amenajarile hidrotehnice, in special cele din Europa de est, au condus la aparitia unor lacuri de acumulare de mari dimensiuni, cum sunt Samara si Vogograd, pe Volga; Porțile de Fier I, pe Dunare; Timleansk, pe Don
tipul nordic: rauri bogate in apa pe tot cursul anului-Pecioara, Dvina de Nord, Neva
tipul atlantic: Loara ,Sena, Tamisa, Meusse; se caracterizeaza printr-un regim relativ uniform , dar cu debit crescut iarna, ca Saone.
tipul mediteraneean: rauri scurte, alimentate mai ales iarna, comparativ cu vara,cand pot sa sece, ca Tibru, Segura, Alfios, Salso
tipul central-european: rauri lungi, cu debit mare primavara in urma topirii zapezilor si a ploilor de primavara, ca Vistula, Elba si Odra
tipul est-european: specific raurilor din campii intinse, cu debit oscilant, foarte mic vara, datorita climatului continental excesiv, ca si iarna, datorita inghetului, cum ar fi Volga, Don si Nipru.
In Europa sunt distribuite numeroase lacuri, variata ca mod de formare, intindere si volum.Cele mai multe si mai mari se afla in regiunile afectate de glaciatiune cuaternara din nordul Europei. In Peninsula Scandinava si in nordul Campiei Ruse exista cateva sute de mii de lacuri glaciare, ca Ladoga(18 400 km²) si Onega (9610 km²) in Rusia, ca Varern, Vattern, Malaren in Suedia, Saimma in Finlanda. Lacurile glaciare sunt numeroase si in munti inalti, insa, chiar daca au o suprafata mai mica decat cele de calota-mai mar fiind Geneva, Constanza, Bodensee (peste 600 km²), sunt mai adanci, precum cele din nordul Italiei-Como, Garda si Maggiore. Suprafete apreciate au si lacurile de origine tectonica, precum lacul Balaton, Ohrid sau Prespa.Cel mai mare lac de pe glob se situeaza intre Europa si Asia: Marea Caspică (371.000 km²) si un nivel sub cel al Oceanului Planetar-28 metri.Din cauza evaporatiei puternice, suprafata sa se reduce treptat, din 1930 paan in prezent micsorandu-se cu 40.000 km²,iar in unele locuri linia tarmului inaintand spre interior cu 16 km. Amenajarile hidrotehnice, in special cele din Europa de est, au condus la aparitia unor lacuri de acumulare de mari dimensiuni, cum sunt Samara si Vogograd, pe Volga; Porțile de Fier I, pe Dunare; Timleansk, pe Don