Delimitari
Nord-71°10′21″N 25°47′40″ -Capul Nord (Norvegia)
Sud-36°0′15″N 5°36′37″ - Punta Marroqui (Spania)
Est-60° 0′ 0″ N, 60° 0′ 0″ E-Nord-estul Muntilor Ural(Rusia)
Vest-38°46′51″N 9°29′54″ -Capul Roca(Portugalia)
Granița de est a Europei este, în mod obișnuit, definită de Munții Ural, în Rusia.[5] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniță,[6] așa cum și primele surse iudaice precizau. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită cu precizie. Cel mai adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Granița continuă către Marea Caspică, Munții Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, și ajunge la Marea Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea Egee completează granița cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deși mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face, totuși, parte din cadrul acestui continent.
Datorită diferențelor culturale și socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia și alte state post-sovietice includ, în general, Munții Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. În mod similar, unele hărți includ în Europa Georgia, Armenia și Azerbaidjanul, în timp ce altele le exclud. Tot în același mod, în ciuda faptului că insulele Cipru și Malta sunt mai apropiate de Asia și Africa, adesea sunt redate ca aparținând continentului european, mai ales de când au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Același lucru se petrece cu Insulele Canare ale Spaniei și cu teritoriile engleze și franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau în Oceanul Indian.
Sud-36°0′15″N 5°36′37″ - Punta Marroqui (Spania)
Est-60° 0′ 0″ N, 60° 0′ 0″ E-Nord-estul Muntilor Ural(Rusia)
Vest-38°46′51″N 9°29′54″ -Capul Roca(Portugalia)
Granița de est a Europei este, în mod obișnuit, definită de Munții Ural, în Rusia.[5] Primul geograf al secolului I d.Hr., Strabon, credea că, de fapt, Râul Tanaïs reprezintă această graniță,[6] așa cum și primele surse iudaice precizau. Frontiera de sud-est cu Asia nu este definită cu precizie. Cel mai adesea, Uralul sau, alternativ, Râul Emba sunt luate ca posibile delimitări. Granița continuă către Marea Caspică, Munții Caucaz sau, alternativ, Râul Kura din Caucaz, și ajunge la Marea Neagră; apoi, Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea Egee completează granița cu Asia. Marea Mediterană din sud separă Europa de Africa, în timp ce vecinul din vest este Oceanul Atlantic; Islanda, deși mai aproape de Groenlanda (America de Nord) decât de Europa, face, totuși, parte din cadrul acestui continent.
Datorită diferențelor culturale și socio-politice, există multe variante de delimitări ale Europei; în unele surse, anumite teritorii nu sunt incluse în Europa, în timp ce alte surse le includ. De exemplu, geografii din Rusia și alte state post-sovietice includ, în general, Munții Ural în Europa, dar Caucazul îl atribuie Asiei. În mod similar, unele hărți includ în Europa Georgia, Armenia și Azerbaidjanul, în timp ce altele le exclud. Tot în același mod, în ciuda faptului că insulele Cipru și Malta sunt mai apropiate de Asia și Africa, adesea sunt redate ca aparținând continentului european, mai ales de când au devenit membre cu drepturi depline ale Uniunii Europene. Același lucru se petrece cu Insulele Canare ale Spaniei și cu teritoriile engleze și franceze situate în sau dincolo de Oceanul Atlantic sau în Oceanul Indian.
Caracteristicile continentului european
-contur sinuos, lungimea tarmurilor de aproximativ 80 000 km
-relief complex si variat, altitudinea medie 340 m, altitudinea maxima 5642 m (Muntii Caucaz)
-predominanta climatului temperat, prielnic locuirii umane
-varietatea si coplexitatea retelei hidrografice ca tipologie, lungime, nivel, debit, importanta
-diversitatea biopedogeografica latitudinala si altitudinala
-resurse de subsol variate, neuniform raspandite
-grad ridicat de populare, densitatea populatiei-71 loc./km²
-ponderea ridicata a populatiei urbane (peste 77%)
-existenta civilizatiilor stravechi (greaca, romana, bizantina) si predominanta religiei crestine
-prezenta celor 2 blocuri regionale: militar (NATO) si economic (UE)
Relieful Europei este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei și Carpați, prin teritoriile deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est. Aceste șesuri prelungite sunt cunoscute sub numele de Marea Câmpie Europeană, iar în mijlociul lor se întinde Câmpia Nord-Europeană. Un arc format din zone mai înalte, de asemenea, se desfășoară de-a lungul țărmului nord-vestic, care începe în vestul insulelor britanice și Irlandei și continuă până la țărmul articulat și plin de fiorduri al Norvegiei.
Această descriere este simplificată. Zone cum ar fi, de pildă, Peninsula Iberică și Peninsula Italică au propriile caracteristici, așa cum și însăși Europa centrală dispune de multe platouri, văi și bazine care complică și mai mult tendința generală.
Suprafața Europei este de aproximativ 10,5 milioane de km2, fiind al șaselea continent ca întindere. Cea mai mare răspândire o au câmpiile cu înălțimi între 0 și 200 de metri, care reprezintă circa 57%, urmate de dealuri și podișuri — cu 37% — și munți — cu 6% din suprafața totală. Altitudinea medie este de 320 de metri, aceasta fiind cea mai mică, relieful încadrându-se între -28 de metri, în Marea Caspică, și 4807 metri, în Munții Alpi, vârful Mont Blanc.Per ansamblu, altitudinile mai mici de 500 metri (câmpii, podișuri, dealuri) se întind din estul Munților Alpii Scandinaviei până în vestul Munților Urali și din nordul Munților Pirinei și al Mării Negre până la țărmulul Oceanului Arctic.
-relief complex si variat, altitudinea medie 340 m, altitudinea maxima 5642 m (Muntii Caucaz)
-predominanta climatului temperat, prielnic locuirii umane
-varietatea si coplexitatea retelei hidrografice ca tipologie, lungime, nivel, debit, importanta
-diversitatea biopedogeografica latitudinala si altitudinala
-resurse de subsol variate, neuniform raspandite
-grad ridicat de populare, densitatea populatiei-71 loc./km²
-ponderea ridicata a populatiei urbane (peste 77%)
-existenta civilizatiilor stravechi (greaca, romana, bizantina) si predominanta religiei crestine
-prezenta celor 2 blocuri regionale: militar (NATO) si economic (UE)
Relieful Europei este foarte variat pe zone relativ mici. În regiunile sudice predomină caracterul muntos, în timp ce mergând spre nord, terenul coboară dinspre Alpi, Pirinei și Carpați, prin teritoriile deluroase, și continuă către câmpiile joase din nord și est. Aceste șesuri prelungite sunt cunoscute sub numele de Marea Câmpie Europeană, iar în mijlociul lor se întinde Câmpia Nord-Europeană. Un arc format din zone mai înalte, de asemenea, se desfășoară de-a lungul țărmului nord-vestic, care începe în vestul insulelor britanice și Irlandei și continuă până la țărmul articulat și plin de fiorduri al Norvegiei.
Această descriere este simplificată. Zone cum ar fi, de pildă, Peninsula Iberică și Peninsula Italică au propriile caracteristici, așa cum și însăși Europa centrală dispune de multe platouri, văi și bazine care complică și mai mult tendința generală.
Suprafața Europei este de aproximativ 10,5 milioane de km2, fiind al șaselea continent ca întindere. Cea mai mare răspândire o au câmpiile cu înălțimi între 0 și 200 de metri, care reprezintă circa 57%, urmate de dealuri și podișuri — cu 37% — și munți — cu 6% din suprafața totală. Altitudinea medie este de 320 de metri, aceasta fiind cea mai mică, relieful încadrându-se între -28 de metri, în Marea Caspică, și 4807 metri, în Munții Alpi, vârful Mont Blanc.Per ansamblu, altitudinile mai mici de 500 metri (câmpii, podișuri, dealuri) se întind din estul Munților Alpii Scandinaviei până în vestul Munților Urali și din nordul Munților Pirinei și al Mării Negre până la țărmulul Oceanului Arctic.
Tipuri de relief
Câmpiile: cele mai întinse se suprapun peste primul nucleu continental (Campia est-Europeană se suprapune peste placa est-europeană)
Sistemele montane caledonice, hercinice și alpine s-au format în orogenezele omonime, apărând astăzi fie sub forma unor lanțuri muntoase, fie sub forma unor masive muntoase și podișuri. Ariile depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare. Unitatile de podiș se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează: Podișul Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice.
Acțiunea agenților externi asupra acestor tipuri de relief a determinat apariția reliefului derivat:
Relieful glaciar a apărut fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor de calotă, fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor montani.
Relieful glaciar de calotă. În pleistocen, Europa Nordică a fost acoperită de o platoșă de gheață care se extindea spre sud peste Marea Baltică și peste Câmpia Europei de Nord și Câmpia Est-Europeană până la latitudinea orașelor Kiev și Moscova. În urma topirii ghețarului de calotă a rămas un relief glaciar specific, cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice și depresiuni care adăpostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinave, Finlanda, Campia Nord Europeană și jumătatea nordică a Câmpiei Est-Europene.
Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcătuit dominant din circuri glaciare, creste alpine, relieful glaciar alpin și caucazian alcătuit din circuri, văi glaciare, morene, creste alpine, dar și relief glaciar actual. În Munții Carpați se conservă relieful glaciar cuaternar.
Relieful litoral:
cu fiorduri: Peninsula Scandinavia, Arhipeleagul Britanic
cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei
cu estuare la gurile de vărsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord
cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului
cu limane: la Marea Baltică și la Marea Neagră
de tip dalmatic: pe litoralul Croației, la Marea Adriatică
țărm antropic: polderele olandeze
Relieful carstic s-a format carstificându-se (calcare, sare, ghips) și este diversificat în raport de condițile locale. Curpinde relief carstic de suprafață: lapiezuri, doline, uvale, polii, ponoare, poduri naturale, toate incluse în termenul exorcarst, și carstul din adâncime, endocarstul, alcătuit din peșteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt Podișul Karst (Slovenia) și Muntii Alpi din Austria.
Relieful de loess/sedimentar: microdepresiuni formate prin tasare numite crovuri. Se găsește în Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Europei de Est.
Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale : platouri vulcanice în Islanda, vulcani activi și semiactivi cu relief vulcanic alcătuit din conuri și cratere, în Italia, și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere.
Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali.
Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție numite suprafețe de nivelare.
Terasele și luncile se desfășoara în lungul văilor din Europa Centrală și de Sud și cuprind 3-8 trepte de terasă. Toate râurile mari și fluviile din Europa prezintă lunci largi și uneori culoare de vale.
Relieful eolian este format din câmpuri de dune și apare mai frecvent în sud-vestul Franței și în Câmpia Mării Caspice și Danemarca.
Relieful insulelor este format din munții alcătuiți din roci eruptive sau cristaline cu înălțimi de până la 1500 metri și din câmpii litorale inguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podiș vulcanic, alcătuit din bazalte, tufuri și brecii vulcanice terțiare, peste care se înalță numer
Sistemele montane caledonice, hercinice și alpine s-au format în orogenezele omonime, apărând astăzi fie sub forma unor lanțuri muntoase, fie sub forma unor masive muntoase și podișuri. Ariile depresionare apar sub forma unor câmpii de acumulare (fluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depresiuni interioare. Unitatile de podiș se suprapun peste substraturi diferite după cum urmează: Podișul Ardeni, Podișul Boemiei, Podișul Podolic, Podișul Dobrogei pe structuri hercinice; Podișul Smaland, Podișul Norland și Podișul Finlandei se suprapun pe structuri caledonice.
Acțiunea agenților externi asupra acestor tipuri de relief a determinat apariția reliefului derivat:
Relieful glaciar a apărut fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor de calotă, fie ca rezultat al acțiunii ghețarilor montani.
Relieful glaciar de calotă. În pleistocen, Europa Nordică a fost acoperită de o platoșă de gheață care se extindea spre sud peste Marea Baltică și peste Câmpia Europei de Nord și Câmpia Est-Europeană până la latitudinea orașelor Kiev și Moscova. În urma topirii ghețarului de calotă a rămas un relief glaciar specific, cu aliniamente de morene, sandre, blocuri eratice și depresiuni care adăpostesc lacuri. Acest tip de relief glaciar se extinde peste sud-estul Peninsulei Scandinave, Finlanda, Campia Nord Europeană și jumătatea nordică a Câmpiei Est-Europene.
Relieful glaciar montan cuprinde mai multe tipuri: relief glaciar pirinean alcătuit dominant din circuri glaciare, creste alpine, relieful glaciar alpin și caucazian alcătuit din circuri, văi glaciare, morene, creste alpine, dar și relief glaciar actual. În Munții Carpați se conservă relieful glaciar cuaternar.
Relieful litoral:
cu fiorduri: Peninsula Scandinavia, Arhipeleagul Britanic
cu riass: nordul Spaniei, nord-vestul Frantei
cu estuare la gurile de vărsare ale fluviilor: Sena, Tamisa, Severn, Elba, Peciora, Dvina de Nord
cu delte: Delta Volgăi, Delta Dunării, Delta Padului
cu limane: la Marea Baltică și la Marea Neagră
de tip dalmatic: pe litoralul Croației, la Marea Adriatică
țărm antropic: polderele olandeze
Relieful carstic s-a format carstificându-se (calcare, sare, ghips) și este diversificat în raport de condițile locale. Curpinde relief carstic de suprafață: lapiezuri, doline, uvale, polii, ponoare, poduri naturale, toate incluse în termenul exorcarst, și carstul din adâncime, endocarstul, alcătuit din peșteri. Cele mai reprezentative zone carstice din Europa sunt Podișul Karst (Slovenia) și Muntii Alpi din Austria.
Relieful de loess/sedimentar: microdepresiuni formate prin tasare numite crovuri. Se găsește în Câmpia Germano-Polonă, Câmpia Europei de Est.
Relieful vulcanic din Europa cuprinde trei tipuri principale : platouri vulcanice în Islanda, vulcani activi și semiactivi cu relief vulcanic alcătuit din conuri și cratere, în Italia, și un lanț vulcanic neogen stins în Carpați cu relieful vulcanic modelat de agenții externi unde apar conuri vulcanice, neck-uri și cratere sau fragmente de cratere.
Relieful piemontan este cel mai bine reprezentat în nordul Munțiilor Pirinei, în regiunea Piemont din nordul Italiei și în Piemontul Getic, în sudul Carpaților Meridionali.
Suprafețele de eroziune apar în masivele vechi sub forma unor peneplene, cât și în munții de tip alpin, sub forma de nivele de creste sau platouri largi și fragmentate formate în trei-patru etape de evoluție numite suprafețe de nivelare.
Terasele și luncile se desfășoara în lungul văilor din Europa Centrală și de Sud și cuprind 3-8 trepte de terasă. Toate râurile mari și fluviile din Europa prezintă lunci largi și uneori culoare de vale.
Relieful eolian este format din câmpuri de dune și apare mai frecvent în sud-vestul Franței și în Câmpia Mării Caspice și Danemarca.
Relieful insulelor este format din munții alcătuiți din roci eruptive sau cristaline cu înălțimi de până la 1500 metri și din câmpii litorale inguste. Insula Islanda are aspectul unui imens podiș vulcanic, alcătuit din bazalte, tufuri și brecii vulcanice terțiare, peste care se înalță numer
Unitati de relief
Munții Scandinaviei
se situează în nordul Peninsulei Scandinavice
formați în Orogeneza Caledonică, ridicați pe verticală în orogeneza alpină
altitudini de peste 2000 metri
afectați de glaciația cuaternară
relief glaciar
la contactul cu Marea Norvegiei se formează fiorduri
Munții Grampieni
Vf. Ben Nevis - 1343 metri
lanțuri orientate SV-NE, separate de depresiuni tectonice
[modificare]
Munții Penini
se situează în Marea Britanie
formați în orogeneza caledonică, afectați de cutările hercinice
puternic erodați și faliați
calcare și relief carstic
altitudini sub 900 metri - Vf. Cross Fell - 893 metri
Muntii Vosgi
se situează în vestul Franței
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
afectați de vulcanismul din neozoic - conuri și cratere
în partea de sud se găsește relief carstic cu numeroase sectoare de chei
alt. max. - 1866 m
Meseta Spaniola
se află în partea centrală a peninsulei Iberice
formați în orogeneza alpină prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
erodată și faliată - culmi alungite numite sierre
relief ruiniform apărut prin eroziune
cele mai înalte vârfuri cu relief glaciar (Sierra de Gredos - 2592 m)
[modificare]
Munții Vosgi (Pădurea Neagră)
situați în Germania
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
un sistem de horsturi (Pădurea Neagră și Vosgii) și grabene (Valea Rinului)
altitudini ce depășesc 1400 de metri
relief vulcanic
[modificare]
Masivul Șistos Renan
are orientare est-vest și se află pe de-o parte și pe alta a Rinului
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
afectați de erupții vulcanice
relief vulcanic
înălțime medie : 600-800 m
Munții Jura
se situează în nordul Alpilor
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
alt. max. 1723 m - Vârful Crête de la Neige
straturi de rocă dispuse în cute regulate, paralele și o structură ce a dat naștere reliefului jurasian
[modificare]
Patrulaterul Boemiei
se situează în Cehia
alcătuit din Podișul Boemiei, încadrat de Colinele Ceho-Morave, Munții Sudeți și Munții Metaliferi, în centru aflându-se Munții Pădurea Boemiei
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
relief carstic
Muntii Ural
se află la contactul dintre Europa și Asia
orientați de la nord la sud și au o lungime de 2000 km
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
alt. max. - Vf. Narodnaia, 1894 m
relief glaciar în nord, carstic și vulcanic în centru și nivelat de eroziune în sud
Podișul Castiliei
fundament hercinic și cuvertură sedimentară mezozoică și neozoică
altitudini de peste 500 m
înălțarea marginilor a generat sierre (Sierra de Gredos 2592 m)
subunități: Podișul Castilia Veche în nord, Podișul Castilia Nouă în sud
Podișul Boemiei
înconjurat de munții hercinici, Munții Pădurea Boemiei, Munții Metaliferi, Munții Sudeți, Colinele Ceho-Morave
Câmpia Europei de Est
aflata in estul Europei, este cea mai intinsa campie europeanasi a doua din lume dupa Campia Amazonului
este formata din Scutul Baltic, peste care s-au depus straturi de sedimente
alcatuita din campii joase, campii colinare si podisuri joase puternic erodate
podusuri: Podisul Volga, Podisul Central Rus, Podusul Valdai, Timan
alt. minima- 28 metri, alt. maxima-463 m in Col.Timan
modelat de glaciatia cuaternara,pe care s-a depus un strat gros de loess
principalele sisteme fluviale sunt orientate spre nord-sud
Câmpia Europei de Nord
Campia Germano-Polona
campie de subzistenta
modelata de ghetari cuaternari-campuri de morene, sandre
altitudini negative in Campia Olandei care au fost inchise cu diguri numite poldere
campie valurita, acoperita cu loess
Campia Padului
vechi golf al Marii Adriatice, in care s-au depus sedimente aduse de rauri din Alpi
s-a format in cuaternar
alt.scazute-sub 200 m
separa Muntii Apenini de Alpi
a creat o delta comuna cu Adige-prezinta lagune si cordoane litorale
se situează în nordul Peninsulei Scandinavice
formați în Orogeneza Caledonică, ridicați pe verticală în orogeneza alpină
altitudini de peste 2000 metri
afectați de glaciația cuaternară
relief glaciar
la contactul cu Marea Norvegiei se formează fiorduri
Munții Grampieni
Vf. Ben Nevis - 1343 metri
lanțuri orientate SV-NE, separate de depresiuni tectonice
[modificare]
Munții Penini
se situează în Marea Britanie
formați în orogeneza caledonică, afectați de cutările hercinice
puternic erodați și faliați
calcare și relief carstic
altitudini sub 900 metri - Vf. Cross Fell - 893 metri
Muntii Vosgi
se situează în vestul Franței
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
afectați de vulcanismul din neozoic - conuri și cratere
în partea de sud se găsește relief carstic cu numeroase sectoare de chei
alt. max. - 1866 m
Meseta Spaniola
se află în partea centrală a peninsulei Iberice
formați în orogeneza alpină prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
erodată și faliată - culmi alungite numite sierre
relief ruiniform apărut prin eroziune
cele mai înalte vârfuri cu relief glaciar (Sierra de Gredos - 2592 m)
[modificare]
Munții Vosgi (Pădurea Neagră)
situați în Germania
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
un sistem de horsturi (Pădurea Neagră și Vosgii) și grabene (Valea Rinului)
altitudini ce depășesc 1400 de metri
relief vulcanic
[modificare]
Masivul Șistos Renan
are orientare est-vest și se află pe de-o parte și pe alta a Rinului
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
afectați de erupții vulcanice
relief vulcanic
înălțime medie : 600-800 m
Munții Jura
se situează în nordul Alpilor
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
alt. max. 1723 m - Vârful Crête de la Neige
straturi de rocă dispuse în cute regulate, paralele și o structură ce a dat naștere reliefului jurasian
[modificare]
Patrulaterul Boemiei
se situează în Cehia
alcătuit din Podișul Boemiei, încadrat de Colinele Ceho-Morave, Munții Sudeți și Munții Metaliferi, în centru aflându-se Munții Pădurea Boemiei
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
relief carstic
Muntii Ural
se află la contactul dintre Europa și Asia
orientați de la nord la sud și au o lungime de 2000 km
formați în orogeneza hercinică prin încrețire și eroziune
roci metamorfice
alt. max. - Vf. Narodnaia, 1894 m
relief glaciar în nord, carstic și vulcanic în centru și nivelat de eroziune în sud
Podișul Castiliei
fundament hercinic și cuvertură sedimentară mezozoică și neozoică
altitudini de peste 500 m
înălțarea marginilor a generat sierre (Sierra de Gredos 2592 m)
subunități: Podișul Castilia Veche în nord, Podișul Castilia Nouă în sud
Podișul Boemiei
înconjurat de munții hercinici, Munții Pădurea Boemiei, Munții Metaliferi, Munții Sudeți, Colinele Ceho-Morave
Câmpia Europei de Est
aflata in estul Europei, este cea mai intinsa campie europeanasi a doua din lume dupa Campia Amazonului
este formata din Scutul Baltic, peste care s-au depus straturi de sedimente
alcatuita din campii joase, campii colinare si podisuri joase puternic erodate
podusuri: Podisul Volga, Podisul Central Rus, Podusul Valdai, Timan
alt. minima- 28 metri, alt. maxima-463 m in Col.Timan
modelat de glaciatia cuaternara,pe care s-a depus un strat gros de loess
principalele sisteme fluviale sunt orientate spre nord-sud
Câmpia Europei de Nord
Campia Germano-Polona
campie de subzistenta
modelata de ghetari cuaternari-campuri de morene, sandre
altitudini negative in Campia Olandei care au fost inchise cu diguri numite poldere
campie valurita, acoperita cu loess
Campia Padului
vechi golf al Marii Adriatice, in care s-au depus sedimente aduse de rauri din Alpi
s-a format in cuaternar
alt.scazute-sub 200 m
separa Muntii Apenini de Alpi
a creat o delta comuna cu Adige-prezinta lagune si cordoane litorale